Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa
fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi
pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama
la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici
viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar
fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un
timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre
lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima
celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa
se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult,
ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care
ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa
invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in
mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca,
de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa
stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna!